Prof. Václav Vojta

Prima fază a creaţiei în Cehia

Profesorul  Václav Vojta s-a născut pe data de 12.07.1917 în Mokrosuky / Boemia (Republica Cehă). În 1937 şi-a început studiile medicale la Universitatea Karls din Praga, studii pe care, datorită ocupaţiei germane şi a tulburărilor cauzate de război, le-a putut absolvi abia în 1947. În acelaşi an, a început studiile de specializare în neurologie şi neurologie pediatrică.

Prof. Dr. Václav Vojta

Între 1948 şi 1956 a fost medic asistent al profesorului Henner la Clinica Neurologică a Universităţii Karls din Praga, iar din 1956 conducătorul secţiei de Neurologie pediatrică a Clinicii nr.4 a Facultăţii de Medicină a Universităţii din Praga. În 1961 i s-a încredinţat conducerea Policlinicii de Neurologie pediatrică a Facultăţii din Praga.

În această – cum spunea profesorul  Vojta – primă perioadă fructuoasă a muncii sale, a avut loc invazia trupelor pactului de la Varşovia. În această situaţie, profesorul Vojta, a trebuit să-şi facă griji pentru viitorul său personal şi profesional, hotărându-se, ca împreună cu soţia şi cei trei copii mici, să nu se mai întoarcă în ţara sa din concediul petrecut în Iugoslavia. Pentru el şi pentru familia lui a căutat refugiu în Republica Federală Germania.

Din 1968: Activitatea prof. Vojta in Germania / Lucrarea de docenţă la Universitatea Karls din Praga

Domnul profesor Imhäuser, conducătorul Clinicii Ortopedice universitare din Köln, l-a luat pe profesorul Vojta în toamna lui 1968 la clinica sa în calitate de cercetător ştiinţific, oferindu-i astfel posibilitatea să-şi continue studiile şi cercetările sale privind kinesiologia dezvoltării, şi să organizeze cursuri de diagnostic pentru medici şi cursuri de terapie pentru fizioterapeuţi.

În primăvara lui 1975, profesorul  Vojta şi-a început activitatea la  Kinderzentrum München, în districtul Bavaria Superioară. Acolo a devenit locţiitor al profesorului Hellbrügge şi conducător al secţiei de Recuperare. După căderea regimului comunist în Cehoslovacia, a devenit docent în neurologie pediatrică şi reabilitare al Universităţii Karls din Praga. Cu 25 de ani mai devreme nu i s-a permis să-şi prezinte lucrarea de docent, fiind declarat „persoană de neâncredere d.p.d.v. politic“.
La 31.12.1995 profesorul  Vojta a intrat în pensie de la Kinderzentrum München, însă a activat mai departe ca cercetător, medic şi profesor.
Pe 12. September 2000 profesorul  Vojta a decedat după o scurtă şi grea suferinţă.

Prof. Vojta într-o audienţă la Papa Ioan Paul al II-lea

Descoperirea locomoţiei reflexe

Tehnicile de consult neurokinesiologic – reacţiile de postură şi reflexologia – ale profesorului  Vojta sunt astăzi folosite în întreaga lume pentru recunoaşterea timpurie a tulburărilor de dezvoltare motorie a sugarului şi copilului mic. Ele constituie baza pentru ca terapia să fie începută cât mai devreme posibil, chiar dacă d.p.d.v. clinic, nu pot fi recunoscute încă tulburări perceptibile.

Fizioterapia dezvoltată de profesorul Vojta cu ajutorul locomoţiei reflexe, se bazează pe cunoştinţele sale referitoare la dezvoltarea posturii şi mişcării copilului. Şi această terapie s-a răspândit de asemenea în întreaga lume.

Profesorul  Vojta a descoperit bazele locomoţiei reflexe, în încercările sale de găsi modalităţi terapeutice pentru adolescenţii cerebral paretici cu paralizii spastice. Astăzi, locomoţia reflexă este aplicată cu succes la o multitudine de afecţiuni ale sugarului, copilului, adolescentului şi adultului, ca spre exemplu la mielomeningocel, la paralizii periferice, la artrogripoza multiplex congenita, la scolioze, displazii şi luxaţii de şold, după traume ale capului şi creierului, la paraplegii şi la multe altele.

În timpul activităţii sale la Clinica universitară de boli nervoase din Praga, profesorul Vojta, a primit din partea coordonatorului acesteia de atunci, profesorul Henner, sarcina de a găsi o terapie pentru copii cu pareze cerebrale de la o clinică nou înfiiţată în nord-estul Boemiei. Atunci a descoperit profesorul Vojta bazele pentru terapia copiilor cerebral paretici. Din această terapie a dezvoltat, începând din 1959, principiul Vojta.

Privind retrospectiv, s-a dovedit că dezvoltarea terapiei Vojta nu a fost o „descoperire întâmplătoare“ şi nici rezultatul unei idei izolate.Ea este  mai degrabă rezultatul unei  munci sistematice de mai bine de 10 ani, profesorul Vojta folosindu-şi capacitatea incredibilă de a observa precis, sensibilitatea sa deosebită de a recunoaşte interdependenţe locomotorii complexe şi în special plăcerea lui aproape nesfârşită de a cerceta.

La început profesorul Vojta a făcut observaţia că în anumite posturi, printr-o influenţare a piciorului equin, este provocată, pe de o parte, o contracţie a musculaturii cefei şi trunchiului, iar pe de altă parte, printr-o ridicare a capului, încordarea piciorului equin ar putea fi accentuată.

Plecând de la aceasta, s-au efectuat încercări cu mişcări ale capului contra rezistenţei, precum şi încercări asemănătoare cu organul axial, de fiecare dată din posturi diferite ale corpului. În timpul acestor încercări el a făcut surprinzătoarea descoperire că, s-au lăsat activate grupe musculare, care altfel nu au putut fi activate şi că, mai ales la copii cu pareze cerebrale, trataţi astfel, au prezentat o mai bună succesiune a paşilor, o postură mai bună şi au arătat o îmbunătăţire a comportamentului verbal (?). Primele rezultate au avut efecte încurajatoare. Construind  pe cele deja cunoscute şi descoperite, a încercat să influenţeze flexia primitivă a bazinului ce apare adesea la aceşti copii cu pareză cerebrală. El i-a aşezat pe aceşti copii într-o poziţie ghemuită la marginea mesei, cu laba piciorului atârnând în afara acesteia. La încercarea de a influenţa în această poziţie o reclinaţie a capului şi de a obţine o reacţie de sprijin pe braţe, a observat reacţii masive ale extensorilor cefei, rotaţia capului, extensia organului axial, o contracţie a musculaturii abdominale ş.a.m.d.

O serie de experimente ulterioare cu „poziţia ghemuit“ au dus la descoperirea de către profesorul Vojta, şi a altor reacţii musculare complexe, dar mai ales la înţelegerea faptului că multe din complexele de mişcare găsite pot fi explicate prin existenţa unui model de mişcare locomotor înnăscut, comun, impropriu.

Dezvoltarea terapiei Vojta

Plecând de la aceste experienţe câştigate inductiv, profesorul Vojta, a descoperit apoi într-un timp relativ scurt, o multitudine de mecanisme pentru declanşarea precisă a unor astfel de modele de mişcare înnăscute, pe care le-a şi verificat. Totodată a dezvoltat o serie de idei fundamentale referitoare la dezvoltarea mişcării, prin întrebuinţarea cărora, desfăşurarea terapiei poate fi mai bine analizată, planificată şi apreciată. În acelaşi timp,prin prelucrarea continuă a unei multitudini de rapoarte despre terapie, a reuşit să-şi formeze o imagine asupra efectivităţii şi graniţelor conceptului său.

Dacă la început centrul de greutate al acestor activităţi era axat pe domeniul pediatriei, în scurt timp, componente ale conceptului său terapeutic, au putut fi aplicate şi pe problemele neurologice ale pacienţilor adulţi. Astăzi, şi aici, rezultatele sunt recunoscute.
În paralel cu terapia sa, profesorul Vojta, s-a implicat şi în dezvoltarea pe mai departe, a diagnosticului cu ajutorul reacţiilor de postură.

Recţiile de postură pentru descoperirea precoce a tulburărilor de dezvoltare

Prin cercetările sale a lărgit conţinutul şi volumul cunoştinţelor noastre despre reacţiile de postură, dezvoltând pe baza acestora concepte pentru descoperirea precoce a ameninţărilor cerebral paretice. De mare importanţă este descoperirea coeficientului de retard în cazul reactivităţii posturale. Dacă acest retard este armonic, trebuie să ne gândim la o tulburare a dezvoltării mentale deja în perioada timpurie de nou-născut.

Prof. Dr. Václav Vojta la terapia unui prematur.

Consultul neurokinesiologic după Vojta permite, nu numai, aprecierea reactivităţii posturale cu ajutorul reacţiilor de postură, ci şi aprecierea motricităţii spontane şi a mecanismelor de ridicare, pe fundalul conţinutului ontogenezei posturale (activităţii posturale), şi aprecierea dinamicii regresiei reflexelor neonatale(reflexe primitive).

Opera literară a profesorului Vojta,opera sa în educaţia continuă

Profesorul  Vojta a publicat în timpul activităţii sale în Cehoslovacia şi Republica Federală Germania, peste 100 de lucrări ştiinţifice şi două monografii cuprinzătoare asupra domeniului său de activitate. Cele două manuale  ale sale: „Tulburarea cerebrală de mişcare la vârsta sugarului“ (ediţia a 7-a, revăzută şi adăugită, Editura Hippokrates, 2007) şi „Principiul Vojta“, publicată împreună cu doamna Anne Peters (ediţia a 3-a,complet revăzută, Editura Springer, 2007) au apărut în mai multe ediţii, fiind traduse în mai multe limbi.

Munca sa a stimulat apariţia în toată lumea a unei multitudini de lucrări ştiinţifice. Pe lângă dezvoltarea în continuare a diagnosticului pediatric şi a dezvoltării unei noi terapii, profesorul Vojta a făcut din formarea şi perfecţionarea  viitorilor specialişti, al treilea punct de greutate al activităţii sale.

Deja înainte de emigrarea sa în Republica Federală Germania, a început să construiască un sistem de perfecţionare pentru medici şi fizioterapeuţi. Începând din 1967, profesorul Vojta, a ţinut seminarii pentru medici pe tema diagnosticului kinesiologic, şi pentru fizioterapeuţi în vederea aplicării terapiei dezvoltării kinesiologice la sugari, copii mici, adolescenţi şi adulţi.

Societatea Internaţională non-profit Vojta ( IVG ), cu sediul în München, unde profesorul  Vojta a fost preşedinte până la moartea sa, desfăşoară anual în Germania seminarii de perfecţionare pentru medici, în tehnicile de consult kinesiologic şi neurologic, la nou-născut, sugar şi copilul mic. În afară de aceasta formează anual 150 de fizioterapeuţi cu centrul de greutate axat pe terapia sugarului şi copilului, ca şi pe terapia adultului.

La toate cursurile pentru avansaţi, profesorul Vojta, s-a implicat activ. Carisma, autoritatea şi competenţa sa şi-au pus amprenta pe aceste cursuri, transformându-le într-un eveniment de neuitat pentru participanţi. 

Pe lângă cursurile ţinute în Germania, profesorul Vojta a fost invitat ca oaspete în numeroase ţări din Europa, Asia, America şi Australia, pentru a ţine acolo conferinţe şi cursuri. A participat la cursuri de perfecţionare în ţara sa de origine, actuala Republică Cehă, ca şi în Olanda, Austria, Spania, Norvegia, Polonia, Corea, Japonia, Mexic, Italia, Argentina şi Chile.

Distincţii

În 1974 profesorul  Vojta a primit premiul Heine, cea mai înaltă decoraţie a Societăţii Germane de Ortopedie. În 1979 „Aktion Sonnenschein“ i-a acordat medalia „să creştem împreună“. În 1983 a obţinut premiul Ernst-v.-Bergmann pentru perfecţionare medicală din partea Camerei federative a medicilor, în 1990 medalia v. Pfaundler, pentru perfecţionare în domeniul pediatriei, de la Asociaţia profesională a medicilor pediatri. Profesorul  Vojta a fost purtător al „Crucii Federale de Merit“. În Japonia şi Corea i-au fost acordate înalte distincţii, Colegiul  Catholicum Medicinae din Seoul / Corea l-a numit în 1994 profesor onorific. Din 1992 până la sfârşitul vieţii, a ţinut iarăşi, în mod regulat, prelegeri la facultatea „sa“ de neurologie, din cadrul Universităţii Karls din Praga, unde în 1996 i s-a înmânat titlul de docent şi numirea de profesor excepţional pentru neurologie şi neurologie pediatrică. În ţara sa i-a fost acordat, post-mortem, în octombrie 2000, Ordinul de Merit, al Republicii Cehe, de către preşedintele Havel.