Reacţiile de postură

Reacţiile de postură în kinesiologia dezvoltării

Binecunoscutele reflexe posturale utilizate la consultul neurologic al sugarului, sunt posturi şi mişcări reflexe provocate la o anumită modificare a poziţiei corpului. Ele se modifică în funcţie de nivelul de dezvoltare atins, aceasta însemnând că ele se desfăşoară în diferite faze. Aceste faze sunt jaloane obiective ale dezvoltării.

Întrucât este vorba de reacţii complicate, este mai bine ca din punct de vedere terminologic, să nu vorbim de reflexe posturale ci de reacţii de postură.

În dezvoltarea normală fazele reacţiilor de postură corespund cu treapta de dezvoltare a motricităţii fazice şi a ontogenezei locomotorii atinsă. Acest lucru este de subliniat, întrucât reacţiile de postură ne oferă, rapid, la consultul neurologic, o imagine concludentă asupra nivelului dezvoltării copilului.

Lagereaktion / Ideale Motorik

Relaţia modelelor reacţiilor de postură cu dezvoltarea motrică ideală a copilului pe exemplul reacţiei de tracţiune.

Se utilizează în mod regulat şapte reacţii de postură, care pot fi valorificate deja din perioada neonatală. Acestea vor fi descrise în funcţie de clasificarea valorii lor informaţionale.

Reacţia Vojta
(Vojta 1966/67/69)
Reacţia de tracţiune
(modificată după Vojta)
Reacţia Peiper
(Peiper-Isbert 1927)
Reacţia Collis vertical
(Collis 1954) (Collis vertical, modificată după Vojta)
Reacţia Collis orizontal
(Collis 1954) (Collis orizontal modificată după Vojta)
Reacţia Landau
(Landau, A., 1923)
Reacţia de atârnare axilară

Reacţia Vojta

Declanşare: Ridicarea copilului din decubit ventral şi răsturnarea laterală rapidă, din poziţie verticală în poziţie orizontală.

Faza 1: 1 - 10 săptămâni

Pentru valorificarea clinică este mai importantă aprecierea extremităţilor de deasupra.

La această reacţie sunt apreciate extremităţile situate deasupra:

Mişcare de îmbrăţişare gen Moro a ambelor braţe, mâinile deschise.
Flexia piciorului situat deasupra în articulaţia şoldului şi genunchiului, cu flexie dorsală în articulaţia gleznei.
Pronaţia labei piciorului şi răsfirarea în formă de evantai a degetelor.
Extensia piciorului de jos, cu flexie dorsală în articulaţia gleznei, cu supinaţia şi flexia degetelor.

Faza a 1-a de tranziţie: 11 - 20 săptămîni

Mişcarea de îmbrăţişare gen Moro diminuează, braţele sunt încă abduse, mâinile sunt deschise.
Către sfârşitul fazei 1 de tranziţie:

Braţele sunt uşor flectate(doar la repetarea reacţiei sau când copilul este iritat apare încă depărtarea gen Moro a braţelor).
Membrele inferioare adoptă treptat o poziţie de flexie.
Degetele piciorului de sus nu mai sunt depărtate

Faza 2 : de la aproximativ 4,5 luni pâna la sfârşitul lunii a 7-a

Toate extremităţile adoptă o poziţie lejeră de flexie.
Mâinile deschise sau lejer închise.
Labele picioarelor în flexie dorsală, adesea supinate.
Degetele picioarelor în poziţie mediană sau flectate.

Faza a 2-a de tranziţie după luna a 7-a până la sfârşitul lunii a 9-a

Braţele uşor flectate, mai târziu extensie lejeră înainte şi lateral.
Picioarele clar extinse în faţă, flexia în articulaţia genunchiului diminuează.
Labele picioarelor în flexie dorsală.
Degetele picioarelor în poziţie mediană.

Faza 3: după luna a 9-a până la luna 13/14

Extremităţile de deasupra extinse în lateral.
Labele picioarelor în flexie dorsală.
După atingerea poziţiei bipede, reacţia Vojta este puţin valorificabilă la un copil sănătos. Copilul poate sa-şi modifice voluntar poziţia corpului în ciuda afluenţei masive a aferenţelor.

Indicaţie

Înaintea de executarea manevrei de declanşare a reacţiei, mâinile copilului trebuie neapărat deschise. În special în perioada perinatală şi la vârsta timpurie a sugarului, se ajunge în caz contrar la o poziţie stereotipă de flexie a braţului,care ar putea fi apreciată în mod fals ca anormală.

zurück

Reacţia de tracţiune

Această probă a fost folosită de zeci de ani în diagnostic pentru a aprecia poziţia capului când copilul este ridicat din decubit dorsal în poziţia şezând vertical. Dacă însă copilul este ridicat într-o poziţie oblică(cca. 45 de grade peste orizontală), este posibil, ca în această poziţie labilă, să putem observa reacţia întregului corp şi a extremităţilor.

Trebuie avut grijă ca la executarea manevrei să folosim reflexul de apucare a mâinii. Pentru aceasta aşezăm un deget dinspre partea ulnară, în mâna copilului. Cu celelalte degete prindem apoi partea distală a antebraţului copilului, fără a atinge podul palmei acestuia. Acest stimul exteroceptiv ar frâna reflexul de apucare a mâinii.

Poziţia de plecare: Decubit dorsal, capul în poziţie mediană.
Declanşare: Copilul este ridicat încet până la 45°.

Faza 1: de la săptămâna 1-a până la sfârşitul săptămânii a 6-a

Capul atârnă pe spate.
În perioada perinatală picioarele sunt flectate şi uşor abduse.
După perioada perinatală: poziţie de flexie inertă a picioarelor (asemănătoare poziţiei de la reacţia de atârnare axilară sau de la reacţia Landau în trimestrul 1).

Faza 2: de la sfârşitul săptămânii a 7-a până la sfârşitul lunii a 6-a

Flexia capului cu mişcarea de flexie a întregului corp.
Flexia picioarelor.

faza 2a (sfârşitul lunii a 3-a):

Capul-trunchiul sunt pe o linie.
Picioarele flectate moderat.

faza 2b (sfârşitul lunii a 6-a):

Capul în anteflexie maximă.
Picioarele flectate maxim pe trunchi.

Faza 3: în luna a 8-a şi a 9-a

După luna a 7-a mişcarea de flexie a capului, a trunchiului şi a membrelor inferioare diminuează treptat. De aici încolo în timpul manevrei este vizibil un impuls activ al sugarului în sensul „ridicării“. La picioare diminuarea mişcării de flexie poate fi observată cel mai bine la nivelul articulaţiilor genunchilor(semiflexie în genunchi). Şezutul devine punct de sprijin, centrul de greutate este translat activ în direcţia şezutului.

Faza 4: de la luna 9/10 până la luna a 14-a

Copilul se trage în sus.
Capul rămâne pe aceeaşi linie cu trunchiul.
Mişcarea de flexie se realizează în principal în regiunea de trecere lombo-sacrală.
Picioarele sunt abduse şi uşor extinse în articulaţiile genunchilor.

Observaţie

Pentru aprecierea fazei a 3-a şi a 4-a, copilul ar trebui să fie într-o dispoziţie echilibrată,pentru că dacă plânge extinde adesea opistoton trunchiul.

zurück

Reacţia Peiper (Peiper-Isbert 1927)

Poziţia de plecare: În primele 4–5 luni decubit dorsal, apoi decubit ventral. Capul în poziţie mediană, mâinile să fie deschise.
Declanşare: La nou-născut şi la sugarul mic se prinde coapsa mult proximal, la sugarul mare şi copilul mic, partea distală a coapsei sau articulaţiile genunchiului. Apoi se aduce copilul brusc, cu capul în jos, la verticală.

Faza 1: de la săptămâna 1-a până la sfârşitul lunii a 3-a

În primele 6 săptămâni de viaţă:

Mişcare de îmbrăţişare gen Moro a breţelor (faza 1a).

Apoi (faza 1b):

Recţie Moro incompletă a braţelor (fără „îmbrăţişare“).
Ceafa extinsă, bazinul flectat.

Faza 2: de la luna a 4-a până în luna 5/6

Braţele extinse lateral, oblic.
Mâinile deschise.
Ceafa şi trunchiul extinse până în regiunea de trecere lombo - sacrală.
Flexia bazinului diminuează.

Faza 3: de la luna a 7-a până în luna 9/10/12

Braţele extinse în sus.
Mâinile deschise.
Extensie simetrică a cefei şi trunchiului până în regiunea de trecere toraco-lombară.

Faza 4: de la aproximativ luna a 9-a

Copilul încearcă în mod activ să se prindă de examinator şi să se tragă în sus.

În trimestrul 1 braţul are o poziţie perpendiculară pe axa corpului. Unghiul se măreşte în trimestrul al 2-lea treptat de la 90° la 135°. El atinge la sfârşitul trimestrului al 3-lea aproximativ 160°.

Observaţii generale privind declanşarea reacţiei Peiper-Isbert

Aprecierea reacţiei se face în momentul ridicării.
Înainte de fiecare testare mâinile trebuie să fie deschise, în special la nou-născut şi sugarul mic.
Copii mai mici de 5 luni trebuie testaţi neapărat din decubit dorsal pentru a compensa flexia bazinului care încă persistă.
Un copil mai mare de 6 luni este mai avantajos să fie testat din decubit ventral, întrucât astfel are mai puşine posibilităţi de a se agăţa de examinator.

zurück

Reacţia Collis vertical (Collis 1954) (Collis vertical, modificat după Vojta)

Poziţia de plecare: Decubit dorsal.
Declanşare: Copilul se ţine de un genunchi(la sugarul mic de coapsă, aproape de articulaţia şoldului) şi se aduce brusc, cu capul în jos, la verticală.

Faza 1: de la săptămâna 1-a până la sfârşitul lunii 6/7

Piciorul liber adoptă o poziţie de flexie în articulaţia şoldului, genunchiului şi gleznei.

Faza 2: începând cu luna a 7-a

Piciorul liber adoptă o poziţie lejeră de extensie în articulaţia genunchiului,articulaţia şoldului rămânând în flexie.

zurück

Reacţia Collis orizontală (1954) (Collis orizontal, modificată după Vojta)

Declanşare: Copilul este ţinut de braţul şi coapsa de aceeaşi parte, proximal, aproape de aticulaţie. Pentru a evita o întindere a capsulei articulare a articulaţiei umărului, este bine să aşteptăm până copilul „apucă“, aceasta însemnând momentul când el încearcă să-şi tragă către el braţul de care este ţinut.

Faza 1: de la săptămâna a 1-a până în săptămâna a 12-a

În primele 6 săptămâni mişcare gen Moro a braţului liber.

Între săptămâna a 7-a până în săptămâna a 9-a extensie gen Moro a braţului.

Între săptămâna a 10-a până în săptămâna a 12-a flexie lejeră a braţului liber.
Observaţie: mişcări lejere de flexie-extensie a piciorului liber sunt normale în acestă perioadă.

Faza 2: de la luna a 4-a până în luna a 6-a

Pronaţia antebraţului liber.
La sfârşitul fazei a 2-a: preluarea greutăţii pe mâna de sprijin.
Piciorul rămâne în poziţie de flexie.

Observaţie

Faza a 2-a – mişcarea de pronaţie a antebraţului liber – începe abia atunci când copilul este în măsură, fiind în decubit ventral, să se sprijine sigur pe coate, cu ceafa extinsă simetric. Postura în pronaţie a antebraţului este întotdeauna legată de flexia dorsală în articulaţia mâinii şi cu deschiderea lejeră a pumnului. Sprijinul complet pe palmă (fără extensie rigidă în cot) are loc în acelaşi timp în care se stinge reflexul de apucare a mâinii şi copilul poate să prindă fazic, radial.

Faza 3: de la luna a 8-a până în luna a 10-a

Abducţia piciorului liber în articulaţia şoldului.
Sprijin pe marginea externă a labei piciorului (luna a 8-a, foto de sus).
Sprijin pe toată laba piciorului (începutul trimestrului 4, foto de jos).

Observaţie

Faza a 3 - a apare concomitent cu „standing reaction“. Ea ne arată aceea fază a dezvoltării care atestă prezenţa clinică a verticalizării. Copilul poate acum să se aşeze şi încearcă să se tragă în picioare.

zurück

Reacţia Landau (Landau, A.; 1923)

Declanşare: Copilul este ţinut de sub abdomen pe mâna examinatorului, strict în poziţie orizontală.

Faza 1: de la săptămâna a 1-a până în săptămâna a 6-a

Capul uşor aplecat.
Trunchiul uşor flectat.
Braţele şi picioarele uşor flectate.

Faza 2: de la săptămâna a 7-a până în luna a 3-a

Extensie simetrică a cefei până la linia umerilor.
Uşoară flexie a trunchiului.
Flexie lejeră a braţelor şi picioarelor.

Faza 3: atinsă la 6 luni

Extensie simetrică a trunchiului până la regiunea de trecere toraco-lombară.
Picioarele în uşoară abducţie, lejer flectate (articulaţia şoldului şi genunchiului cca. 90°).
Braţele ţinute lejer.
Diminuarea flexiei picioarelor dincolo de luna a 7-a.

Faza 4: atinsă la 8 luni

Picioarele extinse lejer.
Braţele flectate lejer.

Indicaţie

La executarea şi aprecierea acestei reacţii trebuie avut în vedere din nou ca starea copilului să fie una liniştită. Apariţia în timp ce copilul plânge, a extensiei picioarelor sau a unei posturi a trunchiului asemănătoare celei opistotonice, nu are valoare. Odată cu sfârşitul deplin al fazei a 2-a, copilul este în măsură să adopte în decubit ventral sprijinul simetric pe coate şi să-şi extindă simetric ceafa. În această situaţie trebuie avută în vedere însă orice asimetrie în postura trunchiului. Sfârşitul fazei a 3-a înseamnă şi poziţionarea dreaptă a coloanei vertebrale. În această perioadă copilul trebiue să prindă deja fazic radial şi din decubit ventral să se sprijine pe un cot, iar cu braţul liber să prindă în faţă.

zurück

Reacţia de atârnare axilară

Desfăşurare: Poziţie verticală. Copilul este ţinut de trunchi,cu capul în sus şi cu spatele către examinator. Trebuie avute în vedere următoarele

Copilul să nu atârne în centura umerilor săi,
Examinatorul să nu atingă cu policele lui marginea inferioară a muşchiului trapez al copilului, întrucât prin acest stimul proprioceptiv se declanşează o extensie a picioarelor.

Faza 1

Picioarele în poziţie inertă de flexie (asemănătoare reacţiei Landau faza a 1-a şi reacţiei de tracţiune dincolo de perioada perinatală).

Faza 2

Picioarele trase la piept – sinergie de flexie a picioarelor (poziţie asemănătore reacţiei Landau sau reacţiei de tracţiune faza a 2-a).

Faza 3

Picioarele în extensie lejeră.
Labele picioarelor în flexie dorsală.

Indicaţie

Tragerea picioarelor la abdomen în faza a 2-a, corespunde etapei de dezvoltare a motricităţii spontane când copilul, aflat în decubit dorsal îşi trage picioarele la abdomen şi începe să-şi atingă labele picioarelor. Faza a 3-a apare în perioada pregătirii reacţiei de sprijin pe picioare