Skip to main content

Aspecte ale diagnosticului Vojta

Aspecte semnificative ale dezvoltării motorii normale şi anormale a copilului în primul an de viaţă cu privire la diagnosticul neurologic după Vojta.

 

Concept de dezvoltare

Nou-născutul dispune deja de un bagaj de modele de mişcare clar definite şi prin aceasta previzibile. Ele sunt expresia dezvoltării omului de-a lungul timpului.

În momentul naşterii, aceste programe motorii puse la dispoziţie de sistemul nervos central, nu pot fi realizate pentru început, decât parţial, în forma mişcărilor cu scop ţintit. Aşa spre exemplu, nou-născutul nu poate încă să-şi ridice capul, să se sprijine pe coate în decubit ventral, să se rostogolească şi să prindă obiectele cu scop precis ş.a.m.d.


Neugeborener Bauchlage   Neugeborener Rückenlage

Nou-născutul: decubit ventral şi dorsal


Posibilitatea de a folosi modelele de mişcare înnăscute apare la copilul sănătos, de regulă, pe parcursul primului an de viaţă, în timp ce încearcă să realizeze obiective tot mai ambiţioase. Pentru aceasta trebuie să se descurce într-un mod din ce în ce mai diferenţiat în lupta cu gravitaţia, care acţionează în condiţii normale asupra omului.

Măsura în care poate ajunge la un anumit stadiu al dezvoltării,este determinată de nivelul de verticalizare atins. Expresie a acestui nivel al verticalizării sunt spre exemplu – sprijinul simetric pe coate, sprijinul pe un cot, şezutul, mersul cu sprijin, mersul independent, săritul pe un picior, ş.a.m.d.

Nivelul verticalizării dintr-un anumit moment al dezvoltării este determinat de o relaţie de concordanţă precisă dintre componente posturale şi de mişcare. În aprecierea mişcării, componentei posturale i se acordă o mare importanţă, adesea neglijată însă în practică. Contează faptul că: „Orice mişcare începe şi se termină într-o postură. Postura urmează mişcarea ca o umbră.“(MAGNUS, 1924). Componenta posturală creşte în importanţă, comparativ cu cea de mişcare, odată cu creşterea nivelului verticalizării.


Ellenbogenstütz   Rückenlage

3 luni: sprijinul simetric pe coate şi decubitul dorsal


Desfăşurarea consultului

În diagnosticul neurokinesiologic după Vojta, componentele posturale şi de mişcare sunt apreciate în interdependenţa lor (ca aşa-numite „modele globale“) ţinând cont de nivelul de verticalizare atins.

La început va fi apreciată mişcarea spontană a copilului în decubit dorsal şi ventral.

Elemente ce pot fi cuantificate, referitoare  la nivelul verticalizării atins de copil şi referitoare la calitatea modelului global, sunt obţinute prin examinarea celor 7 reacţii de postură. Pe această bază, se realizează o relaţie a rezultatului examinării cu calitatea cea mai înaltă posibilă, adică a „modelului ideal“. Abaterile sunt catalogate ca „tulburări centrale de coordonare“ de diferite grade.

Ca şi al treilea element în diagnostic, va fi testată şi luată în considerare dinamica reflexelor neonatale ( descrise ca „reflexe primite“ sau „reflexe arhaice“). Aceste reacţii semnificative ale sistemului nervos pot fi observate  în condiţiile unei dezvoltări normale doar în cadrul unui interval limitat de timp (aşa-numitul „timp de aşteptare“) în perioada primelor luni de viaţă (de exemplu: reacţia Moro, reacţia Rooting, reflexele de extensie, reflexul de apucare a mâinii şi piciorului, reflexul Galant ş.a.m.d.).

O apreciere a rezultatelor consultului, în ceea ce priveşte importanţa lor ca şi prognostic, din care rezultă şi indicaţia fizioterapeutică pentru terapia Vojta, diferenţiază între o tulburare centrală de coordonare ce se modifică într-un mod deosebit de pregnant, o ameninţare cerebral-paretică şi o pareză cerebrală manifestă.


Greifen   Umdrehen

Prinderea şi rostogolirea

 

Consecinţele consultului

Prin intermediul consultului este posibil să se ajungă în scurt timp, la un sugar, la o apreciere clară şi reproductibilă a dezvoltării acestuia, care reprezintă o dovadă referitoare la vârsta de dezvoltare atinsă şi la gradul de ameninţare a dezvoltării.

Această dovadă precisă, la non-accesul sau la accesul limitat la modelele parţiale (după Vojta: modele parţiale blocate), în ceea ce priveşte postura şi mişcarea, sunt hotărâtoare pentru iniţierea terapiei.

Acesta este astfel orientat, ca prin intermediul unui aflux de stimuli precis direcţionaţi către sistemul nervos central, să realizeze o „deblocare“ şi ca pe această cale să permită accesul la modelele de mişcare, care d.p.d.v. al dezvoltării sunt normale sau apropiate normalităţii.

Efectul terapiei este dependent de începutul ei precoce, de gravitatea afecţiunii, de dimensiunea „blocajului“, de intensitatea efectuării terapiei şi de eficienţa transpunerii ei în practică. De regulă, părinţii sunt iniţiaţi în tehnica terapiei copilului lor de un fizioterapeut specializat care-i instruieşte şi îi supervizează. Părinţii preiau cea mai mare parte a terapiei, a cărei durată se extinde cel puţin pe o perioadă de mai multe săptămâni.

La începutul terapiei sunt formulate scopuri terapeutice pe baza diagnosticului stabilit. Acestea sunt orientate în funcţie de rezultatele consultului.

Şi la pacienţii cu tulburări de mişcare manifeste, nivelul de verticalizare poate fi  descris clar. În acest mod este posibilă stabilirea de analogii cu etape de dezvoltare, care
în limitele dezvoltării normale a copilului, corespund unei anumite vârste. O astfel de modalitate de a proceda este benefică, spre exemplu, pentru întocmirea de concepte de reabilitare, a căror scopuri şi eficienţă pot fi obiectivate ulterior.


Aufrichten   Gehen

Ridicarea în picioare şi mersul